Tricolori -ep.1

Daniel Nicolae poate fi “noul Mutu” al Romaniei. Florin Costea nu e un jucator determinant, fiindca daca ar fi asa, Craiova nu s-ar afla in a doua parte a clasamentului. Cristi Tanase este un jucator a carui absenta s-a vazut la nationala. Cele trei afirmatii de mai sus ii apartin selectionerului. Mai bine spus lui Razvan, asa cum ii place sa i se spuna. Pentru cei foarte optimisti, cele spuse de fiul antrenorului Mircea Lucescu pot reprezenta sperante pentru viitoarea campanie de calificare la Euro 2012. Pentru cei care au vazut nationala anilor ’90 si care au citit despre marii jucatori romani de altadata, cuvintele elegantului Razvan Lucescu inseamna confirmarea prematura a esecului ce va urma.
Daniel Niculae, Florin Costea, Cristi Tanase…Primul, un jucator mai degraba modest, care la varsta deplinei maturitati ar fi trebuit sa se fi impus deja in fotbalul mare. Nu a facut-o si pronosticul meu e ca nu o va mai face. La Auxerre a inscris cateva goluri in 3 ani, la nationala a jucat mereu foarte slab. Diferentele fata de Mutu sunt uriase, chiar daca personal nu sunt si nu am fost niciodata un fan al fitelor celui supranumit « Briliantul ».
Al doilea, sustinut puternic de patronul Mititelu, e noul idol al Craiovei. Jucator de explozie, tehnic si spectaculos, merita incercat si la nationala. Sustinut si indrumat poate fi o solutie poate mai buna decat preferatul Niculae. Si totusi, Costea este doar o promisiune care poate ramane la stadiul de eterna speranta, la fel ca multi altii inaintea sa. Nu e un salvator, nu poate face minuni. La fel poate fi apreciat si cel de-al treilea jucator despre care vorbeste selectionerul. Tanase , la fel ca si olteanul Costea, poate insemna viitorul, dar nationala are nevoie de prezent. Si din pacate, prezentul se caracterizeaza printr-o selectie facuta subiectiv, o lipsa cronica de valoare a celor selectionati, o viziune cel putin lipsita de orizont.
Niciodata nu am crezut ca voi ajunge sa regret vremurile lui Piturca. Dar selectia lui Razvan, fiul antrenorului Lucescu, imi confirma inca o data temerile : fotbalul romanesc la nivel de nationala este in cea mai mare criza din ultimii 50 de ani.
Va urma…

Despre un joc bun al "cainilor"

Aseara, Claudiu Niculescu a inscris in minutul 88 si a adus un punct in meciul cu Rapidul. La fel ca in meciul din Cupa cu Otelul, Clau a jucat 90 de minute, a dovedit caracter si darzenie, a realizat faze frumoase, a fost altruist si mereu in "gura portii'. A inscris si a salvat din nou meciul. Caci dincolo de jocul de atac foarte bun facut de "caini" ( iar aici cred ca un rol esential il are cuplul Dinu-Talnar) si de faptul ca giulestenii au aparat timp de 80 de minute avantajul luat in primele minute , la greseala apararii noatre, Dinamo nu ar fi castigat aseara fara Niculescu. Pentru mine, care am sustinut mereu ca Niculescu are clasa si valoare, a fost cu atat mai important ca a inscris si a convins. Cei ce l-au crezut prea devreme "terminat" ar trebui sa isi accepte eroarea de calcul.
Meciul a insemnat spectacol si in tribune si pe teren, iar alb-rosii au reusit in ambele cazuri sa arate asa cum mi-as dori sa-i vad de fiecare data. Apararea a fost mai sigura in a doua repriza ( dupa iesirea lui Tamas ), iar mijlocul si atacul au functionat foarte bine. Adrian Cristea si Claudiu Niculescu au sutat in bara, iar Torje si Andrei Cristea au ratat si ei ocazii importante. Am avut si un penalty neacordat, dar deja ne-am obisnuit cu greselile arbitrilor impotriva noastra. Oricum, dupa destul de mult timp, aseara am avut impresia ca Dinamo poate reveni pe drumul cel bun, al traditiei sale de lupta si performanta. Are fotbalisti de calitate, care pot fi capacitati de Mister si de Talnar. Singurul regret e ca am pierdut doua puncte mari, nedrept dupa aspectul jocului. Per total insa, lucrurile pozitive sunt mult mai numeroase si merita apreciate, iar jocul a demonstrat ca putem merge la Timisoara sa invingem. Ca de obicei in ultimii ani:)...