Frica de prezent

Imi amintesc avantul lui Raducioiu, atacand portile adversarilor...Imi amintesc privirea darza a lui Andone, suturile napraznice ale lui Mateut, cursele regretatului Misa Klein si centrarile sale "covrig", puterea de lupta a lui Vaiscovici sau finetea talentatului Lupu. Imi amintesc acea echipa de vis, legenda inceputului acestei vieti in alb si rosu. Imi vin in minte duminicile in care stateam cu urechea lipita de radio-ul in care se anuntau golurile lui Demollari si Gerstenmejer, dupa actiunile "pe stanga" ale "gemenilor" Selymesi si Dorinel Munteanu. Era echipa in care mai straluceau Mihali si Cheregi, Kadar si Moga, Costel Pana si Adi Matei. Apoi..a venit intunericul celor 8 ani fara trofee. Citeam in fiecare vara in ziare listele de achizitii. Erau adusi jucatori buni, dar jocul nu mergea. Am trait multe umilinte in acei ani. Am pierdut cu "pescarii" de la Knutspyrnufelag sau am luat 5 goluri in derby-ul cu Steaua. Au fost ani in care multi au renuntat la pasiunea pentru echipa. Unii insa au continuat sa creada, sa iubeasca...
In 1998 Cornel Dinu lasa fotoliul de presedinte al clubului si coboara in iarba din Stefan cel Mare. Prelua o echipa ce se afla in cel mai crunt moment al istoriei sale. Imi aduc aminte cat de multa speranta mi-am pus atunci in cel ce avea sa devina primul "Mister" al campionatului nostru. Echipa s-a transformat repede intr-una ce intruchipa ideile Procurorului.. Traiam iarasi bucuria victoriilor. Adevaratii luptatori, precum Giani Kirita, Florea, Nastase, Haldan, Vladoiu sau Niculae se imbinau cu experienta "batranilor" Preda, Mihali sau Lupescu.Mutu, Iftodi, Mihalcea sau Florentin Petre erau cei tehnici, cei ce "infloreau "jocul. Pentru mine , amintirea acelei echipe care a cucerit eventul in 2000 ramane mai mult ca oricare alta, esentiala.
Imi amintesc tristetea unei zile de octombrie a acelui an, cand ziarele de sport afisau o prima pagina neagra si o veste ce a zdruncinat o lume- moartea capitanului Catalin Haldan.
Chipul tatalui sau nu putea ascunde durerea nici dupa un an de zile. In fata mormantului sau, am lacrimat in 2001 si am jurat credinta culorilor noastre.
Imi amintesc paradele lui Lobont, golurile lui Danciulescu, loviturile libere ale lui Clau-gol, imi amintesc Panathinaikos, Sporting, Manchester, Everton, Sahtior, Leverkusen sau Besiktas. Inca imi amintesc...
Iar atata timp cat imi voi aminti toate acestea, voi putea trece mai usor peste dezamagirea de a vedea ca suntem din nou jos, foarte jos. Mi-este frica sa mai citesc in ziare articole despre Dinamo, pentru a nu imi distruge ziua. Prefer sa sper, amintindu-mi de trecut!

Cine antreneaza pe Dinamo?

Sa fie o alta decizie neinspirata a unor actionari fara viziune? Se prea poate, atata timp cat in ultimii ani conducerea lui Dinamo a ales mai mereu cai gresite si uneori fara iesire. In urma cu mai bine de un an am fost dezamagit de reintoarcerea lui Rednic, un om lipsit de caracter. Timpul a aratat - din pacate - ca am avut dreptate. Totusi vina principala pentru sezonul incheiat o poarta conducerea. Responsabilitatea cea mai mare o poarta Borcea, cel ce a condus de fapt in ultimii ani clubul. Acum, Borcea a fost usor indepartat, dar Badea si ceilalti au ales din nou gresit. Dupa parerea mea, daca echipa va fi condusa cu adevarat de Bonetti, sansele de a face performanta sunt aproape nule. E inadmisibil sa incerci sa castigi campionatul, sa reconstruiesti o echipa sau sa iti doresti un parcurs bun in Europa cu un antrenor care a antrenat echipa modeste din Scotia si Ungaria sau echipe de divizia C in Italia. In ultimii ani s-au vehiculat mereu nume de antrenori straini la Dinamo. Dar macar erau nume de antrenori: Alexanco, Malesani, Zaccheroni, Bergodi. S-a vorbit si anul trecut si in acest an de Boloni si chiar de Mircea Lucescu. Dintre toate aceste nume ne-am procopsit cu un nepriceput- Dario Bonetti. Singura raza de speranta vine din numirea lui Cornel Dinu ca director tehnic si a lui Costel Orac ca antrenor secund. De altfel, imediat dupa ce am auzit ca "Mister"va reveni la atributii firesti pentru competenta si experienta sa, m-am asteptat ca antrenor sa fie numit Ionut Badea. Antrenor tanar, care a construit frumos un FC Arges ofensiv si pragmatic, acesta se afla in relatii foarte bune cu Dinu. Din pacate, alegerea conducerii a fost alta. Dupa "era Rednic", orice schimbare pare un pas inainte. Sper insa sa nu ne rupem picioarele cu Bonetti. Mister Dinu, ma bazez pe tine!

Izvorul blogului

Din disperare se nasc marile bucurii. La capatul unui sezon care ne-a picurat atata durere in suflete, astazi a rasarit din nou speranta. Rednic a plecat!